Și parcă-i vară,
că iar mă plimb prin lanul de porumb..
Dar nu mai e ca nicicând.
E frig,și buzele mi-s înghețate
Genele mi-s tot mai tăioase
Și mă tăie pe obraji,
cum se îneacă în frig și-n rece
iar șuvița-mi cârlionțată se împarte-n zece
E târziu,clipesc la ceasornic care-mi arată zece,
trebuia să ajung acasă,dar las frigul să mă-nece.
Eu vreau să rămân aici i-am țipat la lună,
dar ușor ușor,lumina ei mă sugrumă
mă tem,e întuneric și mă pierd în sentiment
tu,trebuia să fi aici să privești stelele atent
Până și ele mă urăsc,așa cum sunt eu
dar nici nu vreau să realizezi cât îmi e de greu
să mă înfășor în frig,să văd totul pozitiv,corect
când în inima mea se răsfrânge : aparat defect.
