vineri, 8 octombrie 2010

Suflet de toamna.


Da-mi idee;
pentru ca nu îti pot cere altceva..

Pana acum speranta era prea pură ,
totul părea prea inocent.

Ma sperie faptul ca imaginatia o s-o i-a razna ,
si ca mana o sa îmi sufle singura cate un cuvant stingher pe foaie.

Miezul nopţii,îmi aduce aminte de ceea ce se întîmpla..
de toamna !
Totul pare a fii o lume pictată de un suflet de copil ,
Insa rara imaginatie,aduce cu aceasta lume o trena colorata ;
O trena plina de materiale galbene-rosiatice.

Totul e luat din luna si soare,
Din cununi sarutate si arginturi sfintite.
Totusi,din lumi diferite.

Nu clipesc ;
Imi pun doar petecea si ascult..
Fosnetul frunzelor,pe ele.