Suflet de toamna.

Da-mi idee;

pentru ca nu îti pot cere altceva..

Pana acum speranta era prea pură ,

totul părea prea inocent.

Ma sperie faptul ca imaginatia o s-o i-a razna ,

si ca mana o sa îmi sufle singura cate un cuvant stingher pe foaie.

Miezul nopţii,îmi aduce aminte de ceea ce se întîmpla..

de toamna !

Totul pare a fii o lume pictată de un suflet de copil ,

Insa rara imaginatie,aduce cu aceasta lume o trena colorata ;

O trena plina de materiale galbene-rosiatice.

Totul e luat din luna si soare,

Din cununi sarutate si arginturi sfintite.

Totusi,din lumi diferite.

Nu clipesc ;

Imi pun doar petecea si ascult..

Fosnetul frunzelor,pe ele.