marți, 22 februarie 2011

Amintiri in ritm de nemurire

O emoţie încet m'apasa,
Încerc să scap,dar nu mă lasă
Amintiri fumegând,
parcă uşor mă pun pe gând.

Insetate'n perfecţiune,
totul pare o ficţiune.
Sute de cuvinte moarte,
gânduri şi idei deşarte,
le citesc şi răscolesc.

Dispar uşor în lămurire,
în absurd şi fericire.
Se duc ,dar lasă urme grele
picturi cu zâmbete stinghere.

2 comentarii:

Lilu spunea...

Cat de frumos suna , cate emotii si cati pasi greoi. Superb intr-un cuvant.
Felicitari!

Giulia. spunea...

Multumesc :* .