marți, 6 septembrie 2011

Şi mă pierd..


Nici nu mă plâng,pentru că m-am obişnuit de multă vreme cu septembrie,zis şi cel care îmi foloseşte până şi ultima rămăşiţă de răbdare.Afară plouă infernal,dar îmi place...Vreau să văd septembrie suferind,suferind cum suferă un om în toată firea când se scurg pe sufletul sau milioane de cuburi congelate de durere...

9 comentarii:

Flyerboy spunea...

wordless :|

Denisaaa spunea...

probabil si eu as vrea sa sufere septembrie,pentru ca si ea ma facut sa sufar...:-j

C.L.M. spunea...

Omg, cat de frumos! Ploaia e frumoasa:D

Giuliii♥ spunea...

@Denisaaa crede-mă,şi eu urăsc enorm luna asta..îmi răscoleşte atâtea amintiri..
@C.L.M. da ,aşa e <3

abbilbal spunea...

Ce îngeri frumoşi sunt bebe şi surioara lui. Ai mei sunt doar de o zi la Bucureşti şi mă tot uit spre pat să nu cadă cumva în timpul somnului.

Giuliii♥ spunea...

aww :)

Roro spunea...

In fiecare an Septembrie renaste.Daca de de asta e diferit?:)

Giuliii♥ spunea...

@Roro aş putea spune şi aşa :)..însă la mine e puţin mai diferit,septembrie îmi răscoleşte mult mai multe amintiri,şi se cam complică totul..btw,toate trec :)

BloOdy dOll și atât spunea...

Ahhh .ce frumos! :o3