Și parcă-i vară,
că iar mă plimb prin lanul de porumb..
Dar nu mai e ca nicicând.
E frig,și buzele mi-s înghețate
Genele mi-s tot mai tăioase
Și mă tăie pe obraji,
cum se îneacă în frig și-n rece
iar șuvița-mi cârlionțată se împarte-n zece
E târziu,clipesc la ceasornic care-mi arată zece,
trebuia să ajung acasă,dar las frigul să mă-nece.
Eu vreau să rămân aici i-am țipat la lună,
dar ușor ușor,lumina ei mă sugrumă
mă tem,e întuneric și mă pierd în sentiment
tu,trebuia să fi aici să privești stelele atent
Până și ele mă urăsc,așa cum sunt eu
dar nici nu vreau să realizezi cât îmi e de greu
să mă înfășor în frig,să văd totul pozitiv,corect
când în inima mea se răsfrânge : aparat defect.
15 comentarii:
sublim :x genial :x
Se potriveste perfect cu atmosfera de afara! Aaa si melodia care incepe e cand intru pe blog e super faina:D
Superb! :*
minunata poezia ta,
frigul a cuprins intreaga fiinta.
Atât de profund..:)E prima oară când vin pe aici,dar te voi urmări pentru că îmi place mult blogul tău şi admir sinceritatea ta.
Mulțumesc frumos !
@Raisa ty și bine ai venit ! >:D<
Te exprimi superb in versuri. La un singur lucru ai grija, totusi, virgula dintre subiect si predicat ;)
In rest, genial, sincer. :)
Impresionant.Odata citite aceste versuri am simtit frigul pe propria mea piele..frumos!
@Lex Mulțumesc mult ! O să țin cont de asta :* !
awesome post xD
Imi place melodia de pe fundal.:)
Foarte tareeee , frate
Imi plac figurile de stil folosite, bravo!
Foooarte frumos .
Sentimente pure.. :o3
Maiii vreau:o3.
ultimul vers e.... WOW!
Trimiteți un comentariu