Oceanul nostru de iluzii
Secat de rugi,durere,moarte
Eram noi,călători pășind..
Cu vise mari și idei deșarte.
Am înroșit și cerul cu șiroaie
Mă distrug fără folos
Când văd cum îți sunt de străină
După tot ce sunt și-am fost.
Mi-a rămas al tău surâs,
În el farmec fericirea
Dar mă pierd din nou prea mult,
De ce urmează..despărțirea.
N-am să plâng..nici n-o să sufăr
Nesuferit orgoliul ce îl port țeapăn zidit
Dar decât să-mi fie milă,
Prefer să mă urăsc..să distrug tot ce-am clădit.