marți, 25 ianuarie 2011

Delir

mâine poate răsar şi eu,
şi-mi v-a fi din nou dor de tine.
tot ce m-a ars atâta vreme,
m-a înghiţit şi m-a tăiat.


îmi storc ultimele gânduri,
zbor spre tine...
văd cum tremură frunze cu mii,
cum vorbesc şi plâng cu mine.

mă apropiu în absurd,
şi te îmbrăţişez..
ninge peste noi cu flori de liliac,
mă îndepărtez într-un colţ şi tac.

şi tac,şi tac,şi tac.

2 comentarii:

Lilu spunea...

Mirific , draga!

Giulia Mihuleac spunea...

Absolut frumos..
... dor , el , vremea , şi.. God.