Eu

Câteodată m-aş fi sufocat,

De atâta clipe,dragoste nebună.

Tu...

Simţeam cum zbor peste tot.

Totul era prea,prea perfect.

Zâmbeam,ca şi acum...

În schimb tu ?

Nu,rămâi pe locul tău.

Mă legănam mereu pe zâmbetele voastre.

Şi pe lacrimi,pentru că erau multe.

Totul era copilăresc,dar prea adânc..

Prea adevărat.

Pentru că cred în absurd.

Chiar dacă pentru voi nu există.

Neuitarea în delir mereu m-a inspirat...

Şi uneori... mă scufundam într-o baltă de non-inspiraţie.

Am de pus atâtea întrebări,

Doar pentru simplu fapt că vreau să pară totul o întâmplare.

Înăuntru..

e prea adânc.