Până şi chipul mi-e uscat
Iar viaţa-mi alunecă pe-un val,
Silueta-mi pustiită e străpunsă,
Şi nu mai văd nici uscat,nici mal.
-
Sunt că o literă străpunsă-n stâncă,
că o ploaie cioplită-n ciment,adâncă..
Prin paşi asurzitori realizez că n-am leac,
şi amintirile neclare rămân ascunse-n veac
-
Nisipul mă-nconjoară,şi nu mai e nici luna,
Căldura ce se apropie,patimoasa mă sugrumă
Vreau să evadez din ochii tăi ca marea,
Ce-mi amintesc de vară,şi-mi tulbură suflarea.
12 comentarii:
Versurile...geniale :x . Fotografia ...geniala..pe scurt..un blog genial. O sa mai trec pe aici :)
Mulţumesc mulţumesc.acelaşi lucru şi despre blogul tău :) -GENIAL :)
ahh cat imi place cand cnv scrie despre mare..
si scrii al naibii de frumos..
Scrii foarte frumos, ai un blog interesant
absolut superb! :X
Stiai ca fiecare cuvant e superb! <3
Bunăă :x >:d< Cum eşti? Am lipsit o vreme.. probleme... Am mult de recuperat observ. Sunt curioasă cu ce mă vei "uimii" ;D.
Apropo.. îţi ador postarea.. Ai un mod unic de a te exprima.. I adore u :* <33#
@Giulia
Da,şi crede-mă că ne-ai lipsit tuturor :).Btw,welcome back şi cât la mai multe postări.
PS: I adore u 2 >:d<.
Cat mai multe postari!
Waaa! Ce frumoasa e poezia:D si pozaa! Ce ochi areeeeeeeeeee! ooow!
dada ;;). si pe mine ochii m-au fermecat. <3
Trimiteți un comentariu