Se cufundă în plapuma groasă,plină de voci care îi răsunau într-una un singur lucru:,,Ai greşit''.
Patul îl ridica însetat într-un singur scop:realizarea faptului că a greşit.În schimb nu , el doreşte cu orice preţ să nu simtă durere,să nu simtă desăvârşirea şi vinovăţia care în curând îl vor copleşi.
Curând,lumina-i radiază pe chip,şi uşor îşi dă seama de ' crima ' făcută.
Ai aruncat la gunoi idealul pentru care trăiai,te-ai aruncat pe tine,ai aruncat poemul care te ajuta să escaladezi zidul dintre neînţeles
şi visare..
Unde ţi s-au ascuns sentimentele care presupuneau a fi păstrate pentru totdeauna în irisul tinerei orhidei ?!
5 comentarii:
titlul este..minunat.....
m-a pur si simplu fermecat:)
superb:X:x
E greu sa lasi o floare sa se ofileasca...dar si mai greu e sa-i culegi dupa aceea petalele moarte.
Aşa e :)
vezi ca ai ceva pe blogul meu;):X:X
Trimiteți un comentariu