marți, 17 aprilie 2012

Depresie

Ce gust amar are fiecare seară
Banal,cu același cântec lent de chitară
Parcă și vezi acorduri cum tulbură zarea
Cum fata-mbătrânită își cântă uitarea
Și pleoapele-s pomăite de-atâta lăcrimat
Cum ceara neagră de sigiliu acoperă cerul stigmat..

Ar țese portative-ntregi în umbra nopții adâncă,
Să-i simtă măcar o dată pomeții lui arzând sub tâmplă
Să vadă cum datorită ei cade într-o liniște străină
Cum îi redă iar suspinul dulce de copilă
Dar e același cântec morbid și antic,extenuat în drog
Prin care-și strigă sufocată tinerețea și-i agață lui același disperat ,,Te rog !''

8 comentarii:

Andrei Robert spunea...

Frumos:| Bravo!

Suflet de curva spunea...

te rog.... :) imi place

Giulia. spunea...

Mă bucur mult că vă place ! :) -hugs-

Lexii spunea...

''Sa vada cum datorita ei cade intr-o liniste straina
Cum ii reda iar suspinul dulce de copila''..

Anna. spunea...

Superb!...

Raisa spunea...

Uite o poezie ce trebuie notată!

Little leisure spunea...

Imi place cum ti-ai aranjat blogul . Super. Kisses

Giulia. spunea...

Multumesc mult ! :) HUGS